Wednesday, May 31, 2006

peste 10 ani
-n-o sa mai am voie sa ma impiedic pe strada
-n-o sa mai port ghete verzi
-n-o sa mai alerg dupa autobuz si n-o sa mai traversez pe diagonala
-n-o sa mai stau pe scari la teatru
-n-o sa mai zambesc aiurea pe strada
-n-o sa ma mai uit la familia bundy
-n-o sa ma mai port ca un mascarici
-n-o sa mai dureze machiatul 1 min,ci juma de ora
-n-o sa ma mai dau cu creion negru pe care sa-l intind dupa aia pe toata fata
-n-o sa ma mai murdaresc de rimel pe nes pentru ca ma voi da cu o gramada de fond de ten
-n-o sa mai am privirea asta de terminator cand n-o sa-mi convina ceva
-n-o sa ma mai tavalesc prin iarba cu cainele max,care nici n-o sa mai fie atunci
-n-o sa mai beau bere,ci bauturi colorate de fite
-o sa ma pieptan in fiecare zi
-o sa ma duc la dentist de fiecare data cand va fi nevoie
-o sa le raspund serios oamenilor
-o sa port tocuri si ciorapi lungi si o sa stau elegant picior peste picior
-o sa am geanta neagra
-o sa compostez intotdeauna biletul
Si hai sa zic ca ma obisnuiesc eu cu toate astea...doar se schimba treptat.
Insa mi-e frica ca peste 10 ani toate astea o sa-mi intre in sange si ma voi trezi in fiecare dimineata fara regret cu o ora mai devreme ca sa imi pun actele in geanta,sa ma pieptan atent,sa imi pun masca aia pe care o voi considera salvatoare pe fata si sa merg agale spre statie sau masina,ceea ce ar fi si mai grav,pentru ca stiuca nici atunci nu i-as injura pe soferii care m-ar claxona pentru simpla mea conditie de femeie la volan...
nu ma gandesc
nu ma gandesc
nu ma gandesc
nu ma gandesc ca peste 10 ani ceea ce numesc acum autocenzura si lipsa libertatii de exprimare a minelui va fi un foarte firesc si singurul mod de viata...
NU vreau geanta!!!

Saturday, May 27, 2006

mainile mele ce pana acum se atrageau
ca doi poli magnetici
si se uneau in rugaciune
acum nu se mai pot apropia.
mizeria celeilalte le arde
mai mult decat cotidianul negru de sub unghie.
si se resping atat de tare
incat ajung in pozitia in care a ajuns omul,
dar in care nu ajunge orice om.
si toate astea pentru ca incearca sa se gaseasca
in spatele ochiului,
fara sa stie ca ochiul nu are fata sau spate.
nord sau sud.
doar est si vest.
asta e toata orientarea lui.
in rest e pretutindeni.
oricum,spatele meu e deformat
si mainile nu s-ar fi putut atinge in apa.
in fiecare zi mai aflu ceva despre mine..ceva ce nu tin neaparat sa aflu penrtu ca mi-e pur si simplu frica...
ieri am aflat ca traiesc intr-o bula transparenta,colorata neuniform,din material plastic, ce se deformeaza elastic la contactul cu lumea.
bula este semipermeabila:
-umanul nu poate trece prin ea
-trece materialul brut:mort sau aproape mort
ce ma contrariaza este ca ma simt bine asa protejata si ca stiu ca nu as vrea sub nici un pret sa sparg bula pentru ca obisnuita cu ea m-as pierde repede,m-asa sparge imediat dupa ea.
insa daca m-as mai naste o data,as vrea totusi sa stiu cum e sa traiesti fara folie de siguranta.poate asa nu i-as simti lipsa si as savura cum mananca din maruntaiele mele virusii umani.insa,daca ei ar musca acum ar fi fatal caci nu am crescut odata cu durerea
lumea mea se prabuseste si de reconstruieste cu o viteza uimitoare:azi,ca in fiecre sambata,am venit acasa la ora 10 cu tramvaiul_m-am asezat pe cele 3 scaune din fata:cate un eu pe fiecare
-eul entuziast,care isi balanganea picioarele incaltate cu ghete verzi si nu isi putea stapani ranjetul
-eul tiran care isi crea drame si obseva ridurile de pa gatul batranului ce cobora la bocur obor
-eul observator,care statea rezemat de spatar
o imagine obisnuita
trist a fost cand s-a aglomerat si a trebuit sa cedez doua locuri
aici e foarte riscant,pentru ca eul care domina pana trebuie sa cobor este cel care ramane pe scaun.
azi am avut noroc,caci nimeni nu vroia sa stea acolo unde oscilatiile sunt cele mai mari
azi am avut noroc ca eram singura care vroia sa-si balangane picioarele in tramvai
si e pacat de ei,ca nu stiu ce pierd...

Wednesday, May 24, 2006

de ce cutii de conserve?

mi-am tot propus sa scriu despre ele din clasa a4a cand dadeam examen la engleza si imi spuneam ca pot sa scriu despre orice...chiar si despre cutii de conserve.
si totusi,n-am scris niciodata,desi e prima tema pe care o am in minte.
menirea mea pe lumea asta,voi afla mai tarziu,este sa scriu despre cutii de conserve.si mi-e frica sa o implinesc...mi-e frica sa nu dau gres...
stiu ca o sa am o singura sansa sa scriu despre cutii de conserve_a 2a oara ideile ar fi deja vestejite...
si chiar daca ar fi perfecta prima scriere,ce as face dupa_cu ce scop m-am mai trezi dimineata cand stiu ca neintamplatul nu mai exista??
ah,imi cer scuze,e simplu:imi gasesc o noua obsesie si astept in continuare ca ea sa nu prinda forma

Tuesday, May 23, 2006

imi e rusine de ce scriu acum

azi m-am trezit la 6:35,m-am imbracat repede,m-am gandit sa-mi iau freezby dar am uitat si am plecat dupa ce l-am pupat pe tata si l-am asigurat ca nu imi pune absenta la prima ora.
am luat autobuzul 135 dupa ce a, fugit toata intersectia,am schimbat la foisor cu 133 dupa ce am mai fugit o statie(am coborat la viteazu),am coborat la statia cu copacul albastru si iar am fugit pana la scoala...scoala...am plecat de la scoala spre green...green...am plecat din green spre casa,am mers pe jos pana la statia de 311,n-am luat 311,am mai mers pe jos pana la urmatoarea statie de 311 si iar n-am luat 311,apoi am fugit pana la statia de 311 ca sa iau 311,am coborat la iancului si iar am traversat intersectia fugind...acasa...

ma prostesc zilele astea..regresez tot fugind_ziua fuge pe langa mine doar cand nu fug eu pe langa ea_doar atunci mai simt caci bataile inimii imi accelereaza si impulsul nervos.
din pacate dureaza doar cateva fractiuni de secunda in care observ ca oamenii de pe strada privesc ciudat zambetul meu care se transforma cu fiecare incruntare intr-o expresie plana la fel ca a lor...ma adaptez_ma camuflez..am un costum special de om...ei nu stiu,numai eu stiu ca sunt...
ce sunt?am uitat...dar masca asta umana ma prinde bine...maine nu uit sa iau freezby la scoala..si nu mai fug dupa autobuz,nici spre casa...am tot timpul...
micul abonat la ratb

azi am constatat ca singurul lucru dupa care alerg eu este autobuzul:niciodata dupa o persoana,niciodata dupa un caine,niciodata pentru o imagine...
autobuzul iti ofera confortul faptului ca se misca.autobuzul iti ofera o tinta dupa tinta pe care ai ales-o tu la inceput.autobuzul te da afara,oferindu-ti constiinta faptului ca o sa-si reia ciclul si nu te ajuta cu nimic intoarcerea in spatiu caci restul coordonatelor s-au schimbat.
tot adevarat este ca si persoanele,cainii si imaginile pot fi miscate,pot sa te poarte mai departe,dar asta cere timp si imblanzire,asta cere riscul de a nu stii cand o sa vrei sa cobori sau cand se vor deschide usile si un curent circular sau nu,in cel mai bun caz,te va trage afara...
autobuzul mai are o calitate:trece in fiecare zi la aceeasi ora prin aceeasi statie,neschimbat;daca face pana nu prea conteaza_o intarziere de 5 minute recuperata pana la prima statie
n-am vazut pe nimeni care sa planga ca n-a venit autobuzul,in afara de mine...
si autobuzul nici macar nu m-a imblanzit...

Monday, May 22, 2006

am fost la mare_superba marea,calda si pietenoasa vama(mai putin sambata seara) ,tolerant nisipul,binevoitor soarele(intentia conteaza)
a2a zi m-a sunat mama_cum e marea,cum e vama,cum e nisipul,cum e soarele?
superba
calda si prietenoasa
tolerant
binevoitor
...simplu sau cu detalii,oricum,a urmat o intrebare:"ai vazut marea?"
"marea?da_albastra,cu valuri,rece...mare"
si am venit de la mare,cu imaginea ei inghetata pe retina si cu vocea ei in melcii culesi de sub faleza.
si cand am vazut in ce praf am ajuns acasa am realizat ca imi lipseste si ca as vrea s-o mai vad o data..ca nu m-am saturat de ea,nu m-am incarcat cu ea,n-am baut-o prin vene_mi-a ramas in ochi si in ureche,dar n-am simtit-o atat de epidermic pe cat trebuia_nu mai stiu ce textura are,ce gust are sarea,cum miros algele si pestii de la mal...
si nu mai tin minte de cand n-am mai vazut ceva cu toate organele de simt
am uitat cum e sa ma intrec cu cineva pe numarul de frunze calcate toamna pe strada...atunci stiam ca e toamna..pandeam toamna..acuma pot sa calc pe un covor de frunze si tot nu-l observ,decat daca imi ingreuneaza pasul
nu vreau sa mai cresc_o sa-mi fac codite si o sa ies afara sa ma bucur ca ninge in miezul verii cu puf de plopi..si puful o sa se lipeasca de cozile mele care se vor desface si se vor face din ce in ce mai albe..si de la puf...
stari foarte ciudate in ultimul timp.de fapt c stari?doar senzatii banale:foame,sete,somn,lene,liniste...senzatia de liniste este cea mai periculoasa in special daca vine dupa o perioada mai agitata,cu alge, pentru ca te scufunzi spunandu-ti ca e poate ultima oara cand ti se intampla.astepti un soc,sa se intample odata ceva,dar nu faci nimic pentru asta,nici macar nu te gandesti de unde ar veni si unde te-ar cauta acel ceva care sa te izbeasca...
e foarte simplu sa faci pluta p mare,doar ca la un moment dat te deshidratezi si linistea in spatele caieia te-ai acuns e prea sarata.salvarea poate veni de sus sau din jurul tau.din pacate se poate intampla ca delfinii sa fie morti si leganati de valuri la mal.in pescarusi nu poti avea incredere,caci sunt par autosuficienti cu aipile lor mari (care nu te vor lua cu ele)si picioarele zdravene care iti zic ca or o sa atinga curand solul...
singurul pe care te mai poti baza atunci e bietul porumbel cu aripi mici si ochi ce nu clipesc...lui nu i-a fost niciodata nici foame,nici sete,nici somn,nici lene..linistea lui,in schimb,este existenta...
in fiecare zi ma prezint cuiva...si tot in fiecare zi uit cum m-am prezentat_nu-i pot cere acelui om sa imi retina numele daca nici eu nu-l stiu.nu inteleg ce vreau sa par si de ce as vrea sa par intr-un anume fel.nu inteleg de ce imi tot schimb numele si poreclele de cand ma stiu si ma complac de fiecare data pentru putin timp intr-una din ele.
de ce fug?nu pot sa merg incet?de ce ma alung de fiecare data?
aztazi mi-am lansat o intrebare careia i-am refuzat pana acum forma mai mult sau mai putin materiala.
nu sper sa aflu curand raspunsul..ma bucur doar ca mi-am declarat batalia inceputa si mi-am facut planul:de acum incolo 10 minute pe zi o sa ma gandesc la mine_o sa-mi scriu jurnalul si proprietatile chimice care reies din jurnal si ,cand o sa numar destule zile o sa fac o medie...media as fi eu.
si totusi:noi chiar suntem noi in marea parte a timpului?eu sigur nu sunt eu cu ceilalti si cu mine nu vreau sa fiu singura.
si iar renunt la planul meu de autocunostere la numai 2 minute dupa ce l-am conceput...
asa ca,daca ne intalnim pe strada,strigati-ma cum vreti..raspund la orice nume decent si zambesc de fiecare data...