mainile mele ce pana acum se atrageau
ca doi poli magnetici
si se uneau in rugaciune
acum nu se mai pot apropia.
mizeria celeilalte le arde
mai mult decat cotidianul negru de sub unghie.
si se resping atat de tare
incat ajung in pozitia in care a ajuns omul,
dar in care nu ajunge orice om.
si toate astea pentru ca incearca sa se gaseasca
in spatele ochiului,
fara sa stie ca ochiul nu are fata sau spate.
nord sau sud.
doar est si vest.
asta e toata orientarea lui.
in rest e pretutindeni.
oricum,spatele meu e deformat
si mainile nu s-ar fi putut atinge in apa.