Monday, September 11, 2006

tara-i nostra-i tara noastra de care trebuie sa fim mandri pt ca avem cuvantul "dor"

mi-i dor de apolodor,di casetele audio cu motanu incaltat,tzugulea taichii,cartea junglei si mangusta nu-stiu-care.
de frunzele de pe vatra luminoasa unde era scoala si de concursul de adunat castane pe care il faceam cu var-miu cand veneam de la biserica ca sa se mai aplece sa-i scada burta pe bulevardul din barlad al carui nume iar imi scapa.(uff..pierd atatea inrormatii..)
mi-i dor de catelu de plus max care statea cu limba scoasa si pe care il tineam in brate de ajunul cracunului daca nu ma lasa mama sa ma uit la editiile speciale cu zapada de pe cartoon network.acu sta tot cu limba scoasa de 3 ani in magazie
mi-i dor sa nu-mi fie frica sa merg cu autobuzu fara bilet doar pt ca e cineva cu acelasi nume langa mine care nu are nici el bilet.
mi-i dor de poza mea de la cioro cand merg cu bicicleta(unica mea bicicleta) si mananc inghetata si am o fustita galbena cu buline negre.
mi-i dor sa fiu aneta duduleanu sau sergent disparut sau orice altceva doar sa nu fiu io cateva minute.
si mi-i dor sa ma primeasca ai mei in patu lor cand zic ca mi-e frica de intuneric,ca acu 2 saptamani nu m-au primit.
sa merg la cetate in cismigiu si sa vreau sa invat chitara si sa cant aceleasi 3 acorduri de fiecare data cand trecea cineva prin fata geamului ca sa devina constient cu ce artista imparte aerul.
si de mica sirena si pestele ala galben_fabius_pe care il desenam punand cartea pe geam.si de colectia de vrajitoare pe care le faceam perfect.
mi-i dor de buticul cu ceva-uri bune de la excelent pe care il aproviziona tataie o data pe saptamana sa fie pregatit cand vine "dulceata" la ei si de balconul cu sticla verde de unde mi-era mie frica sa ma uit in jos si de catelul dalmatian(tot de plus..asta e)pe care mi l-a luat de la colt cand veneam de la scoala dupa ce am fost in parculet si mi-am pus hainele de joaca intr-o scara de bloc(un fel de salopeto-fusta care imi era atat de larga incat imi vine si acuma).
mi-e dor sa vad "moracolul de pe strada 24" si sa plang.
sa greblez de placere intr-un loc unde nu e deloc nevoie si sa strivesc furnici in jur.
sa merg pe strada fara nici o graba mai mult inapoi decat inainte ca sa pot studia oamenii sa le fac povesti.
mi-e dor de rabdarea sa nu trec marginile intr-o carte de colorat
refuz vital

Dau mereu peste vrabii moarte
Si parca unghiile si parul nu-mi mai cresc demult
Caci nu mai tin minte cand le-am taiat ultima oara.
Toaca de moarte a schitului se aude mai tare
decat clopotul catedralei.
Simt ca trebuie sa ma intorc in mare.
Pacat ca atunci cand in apa e zi
ma trezesc aici in intuneric
fara sa stiu ca soarele a fost in fan
si ca mi-am ros toate unghiile in somn.