asa imi place mie:sa imi urmaresc talpile cand merg.nu numai pt ca sunt tare impiedicata,ci pentru ca asa sunt mai aproape de mine.cand nu ma uit la talpile mele,ma uit la nori si le gasesc forme.cand nu ma uit la nori ma,uit la cladiri sa vad ceva urme de alpinisti pe ele.cand nu ma uit la cladiri ,ma uit la oameni si asta e momentul meu de ratacire in care le creez lor povesti.lor nu le pasa.ei trec,iar eu mi-am pierdut timpul in care puteam sa ma holbez la talpile mele.
e asa linistitor sa te ai doar pe tine,sa stii ca nu poti sa te tradezi sau sa te parasesti.ca o sa fii mereu alaturi de tine.eu imi ofer mereu siguranta.
m-am dezamagit de 2 ori pana acum.de 2 ori am vrut sa renunt la mine si ma rugam sa ne despartim.de extrem de multe ori am vrut sa renunt la tot pentru ca imi eram suficienta miemi.
si acum vreau sa stau iar pe o piatra rece din marmura si sa vad cum trec norii.din partea mea,sa treaca cu ce viteza vor ei,cat de cinematografic sau ardeleneste le sta in putinta.mie imi plac oricum.asa cum imi place sa-mi vad talpile cand merg,dar pentru ca n-o sa mai merg mult,trebuie sa invat sa imi placa mai mult norii.