undeva la 283 de km distanta spre nord se afla un mar care face mere mici,verzi si dulci o data la 2 ani.
anul asta e ultimul in care il mai vede.
stiu ca si-ar dori mult sa fie anul in care face mere.
undeva la 283 de km distanta spre nord cineva citea despre melchiade si rebecca in masina galbena sub un nuc batran jumate uscat unde se ascundea de albinele care simteau ca are miere pe ea si veneau sa o intepe.
atunci ii era frica de ele,de intepetura,de faptul ca n-o sa gaseasca la timp patrunjel sa puna pe marea rana.
ce n-ar da acum sa mai tipe o data "angela" si sa vina la ea insasi albina pe care o cheama "angela"?
si sa se ude la fantana pentru ca n-a stiut niciodata sa care apa si s-a complacut in starea asta,ca era rece si isi mai racorea talpile pe drum.
si sa vada privirile abatute dar linistite ale oamenilor cand vin de la camp.
n-a mers niciodata cu caruta.
copiii ceilalti care se jucau in drum se urcau in orice caruta trecea,dar ea isi chema prietenii in curte unde nu era praf si pe unde nu treceau tractoare si nici vacile cand veneau de la pascut_ala era momentul culminant:se urca pe gard si se uita la cei care treceau cu o privire preocupata parand ca isi asteapta si ea vaca de la camp_o vaca atat de desteapta incat nu trebuie ghidata spre casa,dar intarzie pentru ca se scarpina de fiecare pom pe care il intalneste.
dar ea n-avea vaca.de fapt astepta sa treaca toate ca sa poata sa plece la oras cu masina fara sa o zgarie vitele cu coarnele.
cu masina galbena,care urma sa fie parcata langa masa rotunda unde se adunau babele de la bloc la barfa.
langa leaganele care scartaiau mai tare ca linistea orasului si copiii ei.
langa pompa unde se spalau covoare si bara unde se bateau inainte in fiecare dimineata.
departe de mirosul de salcam si ciresul amar
de prispa pe care se spargeau samburii de caisa
de livada de meri tarzii cu mere coapte de viermi
de randunelele care trebuiau gonite din stupina prin batai de palme

era din ce in ce mai hotarata sa ma paraseasca.
si m-a parasit.
am ramas la 283 de km la nord de ea,dar stiu ca ea inca mai spera ca falfai pe langa ea cu miros sfios de iarba taiata,fum,iezi si morminte.
nu-si mai aminteste acum mirosul de mere putrede.
pacat ca atunci il vedea doar pe el.

carmen

am vrut sa folosesc un pseudonim,dar n-am gasit nici unul care sa i se potriveasca,asa ca voi fi sincera:carmen este o pustoaica de la mine din liceu_e bruneta,mereu cu aceeasi coada,mica,imbracata cu haine,cu ochelari rotunzi sau drepti...nu stiu pentru ca fac parte din fata si expresia ei.
carmen invata foarte bine,si asta se citeste pe toata faptura ei,caci daca constiinciozitatea are o forma materiala,ea o intruchipeaza.
pe carmen nu o observi pe strada,nici la scoala_am aflat de curand ca exista si ca exista in acelasi loc ca mine 6 ore pe zi 5 zile pe saptamana cand nu e vacanta de 3 ani.
insa ce e fascinant la personajul carmen e ca zambeste mereu.
carmen nu are nevoie de nimic exterior ca sa zambeasca asa,de nimeni.poate doar de o problema grea de matematica pe care a rezolvat-o mai bine decat ceilalti.
carmen nu plange daca nu e lasata la vreun concert,daca nu sta pe net,daca azi un oarecare el nu a facut nu stiu ce,daca are nevoie de un si mai oarecare el.
pe carmen o invidiez pentru ca se simte bine cu ea insasi si isi este suficienta.
e genul de liberatte pe care mi-l doresc de atata timp.
si mai e ceva..carmen stie ce vrea.de asta e senina mereu.
de ce mi-ar parea mie rau e sa nu fie asa si zambetul ei sa ascunda ceva.
inca mai sper ca exista acel ceva pe care il caut eu

l-am uitat...cum pot sa uit asa repede pe cineva pe care l-am iubit?parca asa tin minte,ca l-am iubit,evident nu destul.
si e atat de trist ca imi amintesc de el doar cand trec pe langa casa lui si nu tine mai mult de 10 secunde,ca imediat ma lovesc de cineva pe strada pe care nu pot sa nu-l injur.
aaa..si cand se mai uita in ochii mei cu o usoara dezamagire si tace..e foarte dureros ca tace...nu mi-e zis niciodata cat ma iubeste,dar imi arata in fiecare zi,iar eu...tot tac,dar tacerea mea e mai tacuta decat a lui.
nu l-am mai vazut demult,n-am mai vorbit cu el de atata timp si se uita la mine cu privirea aia abatuta,incercand sa ma recupereze,dandu-mi mereu o sansa sa ma intorc.
trec des pe langa casa lui,ca sta aproape..tot e bine ca acele 10 secunde sunt dese si pline de remuscari
remuscari ca nu-i mai vorbesc
remuscari ca ii dau sperante
remuscari ca am uitat sa-l salut data trecuta
remuscari ca in urmatoarele 3 minute n-o sa ma mai gandesc la el
remuscari ca n-am scris cu majuscule
totusi sunt recunoscatoare ca azi m-am gandit putin la el
sper sa repet obiceiul,poate sa ii si zic ceva

"nu pot sa ating
cuvintele ce-ncet se sting
nu pot fi altul decat sunt
ma inspaimant
suntem toti o apa si-n pamant"

ce spuneam...nici n-au trecut 3 minute si-am uitat iar


Si acum..a se citi neomenescul cu majuscula :


L-am uitat...cum pot sa uit asa repede pe cineva pe care L-am iubit?parca asa tin minte,ca L-am iubit,evident nu destul.
si e atat de trist ca imi amintesc de El doar cand trec pe langa casa Lui si nu tine mai mult de 10 secunde,ca imediat ma lovesc de cineva pe strada pe care nu pot sa nu-l injur.
aaa..si cand se mai uita in ochii mei cu o usoara dezamagire si tace..e foarte dureros ca tace...nu mi-e zis niciodata cat ma iubeste,dar imi arata in fiecare zi,iar eu...tot tac,dar tacerea mea e mai tacuta decat a Lui.
nu L-am mai vazut demult,n-am mai vorbit cu El de atata timp si se uita la mine cu privirea aia abatuta,incercand sa ma recupereze,dandu-mi mereu o sansa sa ma intorc.
trec des pe langa casa Lui,ca sta aproape..tot e bine ca acele 10 secunde sunt dese si pline de remuscari
remuscari ca nu-i mai vorbesc
remuscari ca ii dau sperante
remuscari ca am uitat sa-L salut data trecuta
remuscari ca in urmatoarele 3 minute n-o sa ma mai gandesc la El
remuscari ca n-am scris cu prima oara majuscule
totusi sunt recunoscatoare ca azi m-am gandit putin la El
sper sa repet obiceiul,poate sa ii si zic ceva

"nu pot sa ating
cuvintele ce-ncet se sting
nu pot fi altul decat sunt
ma inspaimant
suntem toti o apa si-n pamant"

ce spuneam...nici n-au trecut 3 minute si-am uitat iar

povestiri din tramvai

din statie se anunta o clatorie speciala ca de obicei:un orb la stop ma bate pe umar si intreaba"e verde,copii?".destul cat sa anticipez ca o sa am o zi proasta si trista,dar las meditatiile pentru drum asta daca am noroc sa stau jos...am si incep sa imi amplific starea,ca poate poate scriu despre asta azi si iar imi vine in minte ce mi-a zis acel fost bun prieten de-al meu ce nu mi-a gresit cu nimic decat ca m-a uitat inainte de vreme(si nici asta n-a fost vina lui)si anume ca sa ma vada pe mine nezambitoare si asa abatuta cum eram intr-o zi din maiul trecut(mai exact 20)e mai trist decat sa vada un orb care plange(deep purple_when a blind man cries)_isi foloseste ochii doar ca sa planga...
dar poezia mea e subit intrerupta de o vaicareala insuportabilaa_"va rog frumos,dati-mi si mie o mie de lei sa iau mancare la copilasi"_tipata la nesfarsit cu o disperare de care de mult nu am mai auzit in glasul cuiva si care nu poate fi redata in nici un fel:era o oarba de veo 50 de ani care ii lovea cu bastonul pe calatori ca sa constate si ei cat de nenorocita e.
in fine,ajunge la capatul tramvaiului cand mai apare un personaj feminin de vreo 20 de ani,ras in cap,care cerea 500 de lei si atat..fara cruci,fara urari de sanatate si bogatie..fara sa faca caz de starea ei,cu disperare neactoriceasca pe chip.
si tot nu era de ajuns_rasare si vanzatoarea de ziare cu care ma intalnisem si cu 2 ore mai devreme mai eliberata de greutatea gentii aleia imense si mai nerabdatoare sa plece acasa,rugandu-ne sa-i cumparam ultimul numar din averea.
intre timp in spate incep discutiile"esti tanara,du-te sa muncesti,ti-e usor cu cersitul"si vanzatoarea ii sare fetei in aparare:"aia tanara e bolnava,da baba vede la fel de bine ca mine"si altul"pai nu stiu io ca are televizor color acasa,da astia sunt prosti si ii dau o mie"si alta baba:"da de ce sa ceara in tramvai,sa se duca la ala pe care l-am ales"
"da ce,doamna,l-ai ales dumneata,ca io stiu ca dumneata nu l-ai ales"
"pai nu l-am ales"
"pai da,ca dumneata tot pe iliescu l-ai votat,mata sa le dai bani,ca asta pe care nu l-ai ales nu mai are de unde,din cauza matale care l-ai votat pe iliescu in 90"

n-am prins continuarea si am coborat din tramvai razand,ceea ce am incercat sa ma abtin sa fac si pe drum alergand.langa casa am rarit pasul"domnisoara,hai nu vii sa mananci cu mine?"-era un tigan care vindea legume la colt si lua masa in parcare.

o sa plec de acasa cu toate gandurile in forma finala,caci pe drum e imposibil:interiorul tramvaiului circula cu viteza mai mare decat metalul de deasupra

nu mi s-a intamplat nimic in ultimul timp,nimic care sa ma marcheze in vreun fel_m-am bucurat si m-am enervat cu intensitati banale
am fugit de orice zilele astea

bazaltul e greu
nici un tub vertival sau macar oblic prin care sa urc

isi falfaie aripile secundele mele foarte cliseistic,cum isi falfaie toate secundele aripile

cred ca asta doare cel mai tare

n-am mai avut timp pentru mine,iar eu necesit multa atentie
ce e nevoie sa fac ca sa ma bag si pe mine in seama?

sunt ganduri care nasc multe alte ganduri.
exemplu:miros de fum=>miros de magazie=>rame si lazi din magazie=>stupi=>centrifuga si sita=>albine la bidoanele cu miere=>50 de mii pt dan sa care bidoanele sus=>perdeaua care le acopera=>sacul de jucarii care era ascuns dupa perdea=>mos ene care le ia jucariile copiilor care n-au fost cuminti=>mos craciun:"de ce esti asa obraznica?"=>'replica mea:"daca asa m-am nascut eu cu obraznicia in cap?"=>baletatul meu din ajun=>criza cand am aflat ca nu exista=>costumul meu rosu de craciunita cu care l-am pacalit pe varul meu cand avea un an...=>calculator,calculator,calculator=>yahoo=>no more books=>bibliotca cu cele 2 papusi sindy=>gatul rupt al papusilor mele barbie cand nu-mi faceam ordine in camera=>dezastru...cuvantul apoteotic cu care inchei aceasta demonstratie.
sunt ganduri care ucid multele alte ganduri de dupa ele prin sufocare.ele,neurmatoarele se sufoc singure pentru ca se simt balast.
examplu:nu mai e timp.
mai e ceva de spus dupa asta?

la ce imi foloseste mie sa stiu ce sunt fenolii si alcoolii si functia pentru maxim sau ordonare in c++,daca eu n-am scris ce-am avut de scris si n-am citit ce era de citit si n-am spus nimic niciodata sincer?suna banal pentru ca din pacate e mult prea cotidian,de un cotidian perfect,fara nici o eroare.
in fiecare zi oamenii mari se chinuie sa creasca omul mare din mine.
si micul print face tot posibilul sa nu lase invins...
pana cand sarpele care,vazand cat de pamanteana sunt,mi se va incolaci in jurul gleznei ca o bratara.
acum imi lipsesc radacinile,dar mi-e teama ca vor creste si ele la un moment dat si voi incepe sa pun intrebari.
vreau sa va aud pe toti spunandu-mi "la multi ani!" azi...chiar pe toti...sa-mi dati putere sa n-am nevoie de explicatii.
vreau sa ma vad mereu pe mine in cer si sa rad cu pofta.desigur,voi fi singura....voi,in cel mai bun caz,o sa zambiti.si va inteleg.
problema e cat de sincer voi rade eu.vreau o floare care sa ma gadile mereu.