carmen

am vrut sa folosesc un pseudonim,dar n-am gasit nici unul care sa i se potriveasca,asa ca voi fi sincera:carmen este o pustoaica de la mine din liceu_e bruneta,mereu cu aceeasi coada,mica,imbracata cu haine,cu ochelari rotunzi sau drepti...nu stiu pentru ca fac parte din fata si expresia ei.
carmen invata foarte bine,si asta se citeste pe toata faptura ei,caci daca constiinciozitatea are o forma materiala,ea o intruchipeaza.
pe carmen nu o observi pe strada,nici la scoala_am aflat de curand ca exista si ca exista in acelasi loc ca mine 6 ore pe zi 5 zile pe saptamana cand nu e vacanta de 3 ani.
insa ce e fascinant la personajul carmen e ca zambeste mereu.
carmen nu are nevoie de nimic exterior ca sa zambeasca asa,de nimeni.poate doar de o problema grea de matematica pe care a rezolvat-o mai bine decat ceilalti.
carmen nu plange daca nu e lasata la vreun concert,daca nu sta pe net,daca azi un oarecare el nu a facut nu stiu ce,daca are nevoie de un si mai oarecare el.
pe carmen o invidiez pentru ca se simte bine cu ea insasi si isi este suficienta.
e genul de liberatte pe care mi-l doresc de atata timp.
si mai e ceva..carmen stie ce vrea.de asta e senina mereu.
de ce mi-ar parea mie rau e sa nu fie asa si zambetul ei sa ascunda ceva.
inca mai sper ca exista acel ceva pe care il caut eu