cand vezi un paianjen mic,inofensiv in iarba in parc trecand pe langa tine fara nici o intentie de atac,ce faci?

eu il strivesc_si daca scapa nevatamat la prima mea incercare,la a doua sunt inarmata cu mai multa ura desi ma gandesc in momentul ala ca n-are nici un sens ce fac pentru ca el oricum nu mi-ar fi facut nimic.

la furnici e la fel,ca prea sunt mai mult decat destule.si la albine ca nu ma lasa pe mine sa ma plimb nestingherita prin stupina si parca m-au mai si intepat unele cand eram mica.
la pisoi nu mai vorbesc_cu mine invata sa zboare
si la caini,da cainii sunt prosti si se intorc mereu_ei cred ca ma joc...
si la oamenii pe care nu-i cunosc
si la oamenii pe care nu-i suport
si la oamenii pe care ii tolerez...
si la oameni ma pricep cel mai bine_adica daca tot le gasesc calcaiul,de ce sa nu il zgarii putin?

in schimb,plang dupa ce calc pe melci_mi se surpa diafragma cand aud cochilia trosnind si ma rog sa fi fost o coaja de nuca.
dar nu de mila mercului,de scarba ca m-am atins de trupul lui moale si lipicios.
caci dupa,cand ma spal ,ma spal si pe fata si singurul sentiment rezistent la apa e mandria ca eu,fiinta superioara,am rezistat impactului si talpa mea de zeu si-a exercitat puterea.

ce scarba mi-e de zeul care mi-a dat talpa lui sa o port mai departe prin lume

oare ar fi bine sa merg intr-un singur picior?celalalt,evident...