ii imprim pamantului coloarea mea stravezie.
tenul meu se face mai bronzat,ceea ce ma ajuta,caci afundandu-ma in transperenta pamantului de sub talpile mele,ma departez tot mai tare de soare.
sper sa ma tina bronzul pana urc inapoi_o sa fie tare greu
si cu cat ma afund mai tare,ma innegresc si,uitandu-ma la mainile si talpile mele atat de negre,ma gandesc ca pot sa ma afund cat de mult vreau_imi ajunge atata bronz pentru orice urcare.
e foarte trist ca nu am niciodata atata vointa incat sa zic :trebuie sa urc incontinuu pe muntele asta,am prea mult gol negru de la flacarile subsolului incat sa fie vreodata deajuns si sa ma pot odihni pe stanca_intotdeauna ma opresc langa o prapastie,gata sa sar si sa fac un tunel cu talpile-mi grele de cer