cutii de conserve sfasiate

2007-04-23T11:31:00.000-07:00

daca sudoarea s-ar scurge cu viteza cascadelor oamenii ar pretui mai mult existenta.m-ar suporta sa vada cum trupul lor fara rani se preface in apa si ramane totusi intact.cum stropul pornit din varful degetului mic sau din lobul urechii se difuzeaza printre cel al calcaiului sau genunchiului altcuiva. ca esenta umana preparata la nesfarsit e inutila si sta in calea creatorilor ei involuntari a caror singura salvare de potop este sa se urce fiecare in varful unui copac pe care sa-l ude cu propriul trup. astfel,copacul ar creste nu datorita apei deja in exces ci dedicatiei oamenilor care cresc ceva ce ar putea la fel de bine sa taie.raza pamantului ar creste cu un metru pe secunda pana cand jumatate din distanta pana la cer ar deveni atat de mica incat un muritor s-ar gandi ca il poate ajunge.de atat ar fi nevoie:de un muritor care sa intinda mana si apa s-ar evapora instantaneu fiarta de flacarile iadului.

2007-01-12T18:30:00.000-08:00

3 zile am zacut in pat cu febra ,dureri obisnuite de ochi si urechi si o durere ca de crestere in picioare care evidet ca nu era de crestere.pareau niste maini care racaiau carnea de pe oase de sus pana jos.am zacut cerand somnifere sa nu mai fiu martora a suferintei mele si azi m-am trezit iubindu-mi patul si gandindu-ma cu goaza ca prin a ma face bine nu fac altceva decat sa-l parasesc.mi se parea normal sa vegetez toata ziua si sa-l cosmetizez cu toate lucrurile mici de care am nevioie si pe care sa le pun langa perna.
mi-e foarte clar ca saptamana viitoare n-o sa ma adaptez asa usor la un program ce nu implica statul in pat toata ziua si-o sa-mi fie dor de perioada asta chiar daca am accentuat "god,why me?" care sta scris cu verde pe dulapul de deasupra patului de exact un an ,de la cealalta crunta imbolnavire.
dar pe el?l-am marcat cu ceva?obiectele de langa perna o sa fie date jos iar cearsafurile transpirate schimbate din nou.poate cativa stropi sa fi ajuns la saltea si chiar daca o voi intoarce cu fata de vara,va pastra mereu o bucata neevaporata din mine.
saltelele acumuleaza in ele personalitate,dar nu sunt nici ele marcate definitiv.dimpotriva:se bucura de trecerea oamenilor imprumutand de la fiecare cate ceva bun sau rau.asa stiu ele sa cunoasca lumea,nu le pot invinui.patul are o viata mai lunga,mai multa experienta,de asta nu se lasa usor impresionat de oameni,dar salteaua se arunca repede,se tot intoarce,iar curatarea care la pat e o eliberare a porilor si receptorilor,pentru ea e o despartire dureroasa de ce strasese cu greu.o formatare.
de aceea,saltelele aduna tot ADN-ul uman posibil dar pe care nu pot sa-l pastreze definitiv.lacrimi comune nu le marcheaza.numai dragostea si ura rup arcuri si isi lasa definitiv amprenta.atunci saltelele mor fericite incununate cu supremul uman.

2006-12-13T10:48:00.000-08:00

Imi plac oamenii care incearca sa deschida usile de la metrou nu apasand pe buton,ci facand un mic semn cu mana de parca ar vrea sa spuna "alohamora"(fanii Harry Potter cunosc)fara sa aiba bagheta magica la ei.Vrajitorii astia nu se uita ciudat la mine cand ascult si fredonez melodiile Adei Milea avand expresiile aferente.Si nici atunci cand se vede ca nu sunt multe lucrui care sa ma opreasca din a ma invarti pe strada daca ascult "Singing in the rain"-my dear Frank..Probabil ca si ei stiu ca nu exista ceva mai frumos decat melodia asta nu neaparat pe ploaie,chiar si pe ceata sau intuneric.
Nu-mi plac oamenii care apasa pe buton ca si cum usa nu s-ar deschide altfel sau s-ar deschide datorita lor inaintea celorlalte.Specia aceasta care nu o lasa pe cealalta sa respire,odata urcata in metrou in general citeste ziarul compact ,ca,na..se destribuie gratis..Asta dimineata.Dupa ce s-a epuizat ziarul gratuit,incep sa simt cum imediat ce mi-am schimbat expresia(si nu vobesc numai de Ada Milea,ci de orice melodie care imi place)privirile se indreapta invidioase spre mine,omul care se bucura.Uneori ma uit si io urat fix la ei,cu usturoi in ochi sa sperii spiritele rele.Dar unele nu se lasa alungate si atunci sunt nevoita sa le cedez teritoriu ca sa nu ma molipsesc cu aceeasi boala.Daca metroul e prea plin,e o adevarata provocare sa scap de amenintare si trebuie sa ma apar cu luminozitate orbitoare in priviri.Asta e arma secreta cand dusmanul e imun la propria arma.
Doua lupte pe zi sunt foarte obositoare,in special daca la un moment dat am mai multi adversari.Si cum rar ii intalnesc pe cei din prima categorie,am invatat sa-mi tin privirea in pamant,in geam,intr-o carte si chiar si in ziarul ala,cautand o informatie care sa nu dureze nici macar o zi,poate doar cateva ore.Nu ma mai uit in ochii oamenilor,ca sunt prea putini cei care ofera ceva.Majoritatea mananca prea multe resurse.

2006-10-14T10:12:00.000-07:00

Mortii nostri ne stau pe spate
si noi nu-i simtim de usori ce sunt.
Ne imbratiseaza toti odata
si ne alinta unul supa altul
asa cum ne alinta fiecare demult.
Si noi incepem atunci sa-i numaram
sa le spunem numele de 3 ori
sa nu le uitam
fara sa stim ca n-avem cum uita
chiar de se aduna
caci fiecare il tine in brate pe celalalt
sa nu se desprinda si sa cada.
Abia cand se aduna prea multi
ii simtim prea grei si ne cocosam
si vrem sa fim si noi purtati
la randul nostru.

2006-10-14T10:05:00.000-07:00

Omul fericit isi penseaza picaturile din ochi
inainte ca acestia sa se ude,
Si intoarce capul cand vede ploaie fara curcubeu.
nu-si analizeaza ampentele si nu le compara cu ale altora.
Iar cand e liniste,
e liniste fara sa miroasa amormant.
Prin vene si artere ii curge sange la fel de rosu
si anotimpurile trec firesc,insesizabil.
Chiar si toamna e fireasca.
Noi,singurii constienti de existenta lui,
care ne inverzim cand in vedem oglindindu-se,
folosim aceeasi penseta ca sa ne smulgem genele
sa nu impiedice scurgerea.

2006-09-11T14:18:00.001-07:00

tara-i nostra-i tara noastra de care trebuie sa fim mandri pt ca avem cuvantul "dor"

mi-i dor de apolodor,di casetele audio cu motanu incaltat,tzugulea taichii,cartea junglei si mangusta nu-stiu-care.
de frunzele de pe vatra luminoasa unde era scoala si de concursul de adunat castane pe care il faceam cu var-miu cand veneam de la biserica ca sa se mai aplece sa-i scada burta pe bulevardul din barlad al carui nume iar imi scapa.(uff..pierd atatea inrormatii..)
mi-i dor de catelu de plus max care statea cu limba scoasa si pe care il tineam in brate de ajunul cracunului daca nu ma lasa mama sa ma uit la editiile speciale cu zapada de pe cartoon network.acu sta tot cu limba scoasa de 3 ani in magazie
mi-i dor sa nu-mi fie frica sa merg cu autobuzu fara bilet doar pt ca e cineva cu acelasi nume langa mine care nu are nici el bilet.
mi-i dor de poza mea de la cioro cand merg cu bicicleta(unica mea bicicleta) si mananc inghetata si am o fustita galbena cu buline negre.
mi-i dor sa fiu aneta duduleanu sau sergent disparut sau orice altceva doar sa nu fiu io cateva minute.
si mi-i dor sa ma primeasca ai mei in patu lor cand zic ca mi-e frica de intuneric,ca acu 2 saptamani nu m-au primit.
sa merg la cetate in cismigiu si sa vreau sa invat chitara si sa cant aceleasi 3 acorduri de fiecare data cand trecea cineva prin fata geamului ca sa devina constient cu ce artista imparte aerul.
si de mica sirena si pestele ala galben_fabius_pe care il desenam punand cartea pe geam.si de colectia de vrajitoare pe care le faceam perfect.
mi-i dor de buticul cu ceva-uri bune de la excelent pe care il aproviziona tataie o data pe saptamana sa fie pregatit cand vine "dulceata" la ei si de balconul cu sticla verde de unde mi-era mie frica sa ma uit in jos si de catelul dalmatian(tot de plus..asta e)pe care mi l-a luat de la colt cand veneam de la scoala dupa ce am fost in parculet si mi-am pus hainele de joaca intr-o scara de bloc(un fel de salopeto-fusta care imi era atat de larga incat imi vine si acuma).
mi-e dor sa vad "moracolul de pe strada 24" si sa plang.
sa greblez de placere intr-un loc unde nu e deloc nevoie si sa strivesc furnici in jur.
sa merg pe strada fara nici o graba mai mult inapoi decat inainte ca sa pot studia oamenii sa le fac povesti.
mi-e dor de rabdarea sa nu trec marginile intr-o carte de colorat

2006-09-11T14:18:00.000-07:00

refuz vital

Dau mereu peste vrabii moarte
Si parca unghiile si parul nu-mi mai cresc demult
Caci nu mai tin minte cand le-am taiat ultima oara.
Toaca de moarte a schitului se aude mai tare
decat clopotul catedralei.
Simt ca trebuie sa ma intorc in mare.
Pacat ca atunci cand in apa e zi
ma trezesc aici in intuneric
fara sa stiu ca soarele a fost in fan
si ca mi-am ros toate unghiile in somn.

2006-08-28T13:48:00.000-07:00

asa imi place mie:sa imi urmaresc talpile cand merg.nu numai pt ca sunt tare impiedicata,ci pentru ca asa sunt mai aproape de mine.cand nu ma uit la talpile mele,ma uit la nori si le gasesc forme.cand nu ma uit la nori ma,uit la cladiri sa vad ceva urme de alpinisti pe ele.cand nu ma uit la cladiri ,ma uit la oameni si asta e momentul meu de ratacire in care le creez lor povesti.lor nu le pasa.ei trec,iar eu mi-am pierdut timpul in care puteam sa ma holbez la talpile mele.
e asa linistitor sa te ai doar pe tine,sa stii ca nu poti sa te tradezi sau sa te parasesti.ca o sa fii mereu alaturi de tine.eu imi ofer mereu siguranta.
m-am dezamagit de 2 ori pana acum.de 2 ori am vrut sa renunt la mine si ma rugam sa ne despartim.de extrem de multe ori am vrut sa renunt la tot pentru ca imi eram suficienta miemi.
si acum vreau sa stau iar pe o piatra rece din marmura si sa vad cum trec norii.din partea mea,sa treaca cu ce viteza vor ei,cat de cinematografic sau ardeleneste le sta in putinta.mie imi plac oricum.asa cum imi place sa-mi vad talpile cand merg,dar pentru ca n-o sa mai merg mult,trebuie sa invat sa imi placa mai mult norii.

2006-08-11T12:45:00.000-07:00

sireturile sunt de vina!!!pt toate zilele noastre proaste.sireturile ne decid noua soarta:de dimineata_depinde de cat de indemanatic esti in a-ti lega sireturile.
ati observat ca vara sunteti mai fericiti?mai radiosi?e de la soare?ha ha..asta s-o credeti voi!!NU!e de la sireturi!vara n-are ce sa mearga prost!
pentru ca purtati sandale!!!
sforile astea trag toate celelalte sfori:daca nu esti in stare sa le legi ca lumea pornesti cu draci de dimineata,iti injuri colocatarii,inca vreo doua persoane pe drum si cand ti-e lumea mai draga te impiedici inainte sa urci in autobuz.si de aici toate problemele.hai,poate se mai calmeaza pana ajungi iar acasa,dar in disperarea in care le-ai legat dupa ce ai ratat singurul mijloc de transport care te putea duce la timp la destinatie_fara sa te certi cu seful,profesorul sau soferul_le-ai innodat...drept pt care,toata seara iti e stricata de aceleasi nenorocite de sireturi care nu se mai dezleaga si patrulezi prin toata casa in bocanci sau ce porti tu,in cautarea unui foarfece sau ,in ultima instanta ,a unui cutit ca sa scapi de sssscarbele alea care nu lasa sa-ti misti degetele in voie.deci cosmarurile tot de la sireturi vin.
asa ca,va rog,ca sa evitam orice neplaceri,purtati sandale si iarna!liberatea degetelor aduce fericirea(desi vreo 3 perechi de sosete groase nu ar strica_preventiv)

2006-08-02T04:14:00.000-07:00

paralizie a membrelor inferioare.
de fapt,paralizie a dorintei de a-mi misca membrele inferioare.
furnicaturi ce trebuiesc savurate.neputinta e o stare noua.si e placuta.
rosu in fata ochilor.
a..si imi vad mainile.ha ha!nici ele nu pot sa faca nimic oricat de superioare se numesc.
intr-un final reusesc sa-mi misc un deget de la membrul inferior drept.deci detin controlul asupra vietii mele.maestrii si margarete si magicieni.dar cand acel deget se va lovi de vreo bucata de lemn,comanda n-o va primi de la mine.
unghiile cresc fara voia mea.
si spirala ne dispune pe toti.cercurile ei nu sunt perfecte.
gand flasc
simulare de cuget
spirala creste,eu nu pot decat sa o urmaresc_hipnoza

2006-07-16T09:18:00.000-07:00

curgere abrupta

sangerarea mea a inceput
ca o neanuntata moarte beata.
a lor,a sferelor ce isi tipa simplitatea
in urechea de langa ochiul meu cel rosu.
curand,voi acoperi pamanul
cu o mare rosie de moarte.
deja a inceput:
izvoare rosii
__langa izvoare albastre
rauri rosii
__langa rauri albastre
fluvii rosii
__langa fluvii albastre
toate in sensul opus
in jos.
sau doar vase oculare de sange
ce tac refletia nemortii mele.
cuvintele ne incurca.
daca n-ar fi ele,
n-ar putea nimeni
sa ne strice imaginea marii rosii de vin.

2006-07-12T14:21:00.000-07:00

ii imprim pamantului coloarea mea stravezie.
tenul meu se face mai bronzat,ceea ce ma ajuta,caci afundandu-ma in transperenta pamantului de sub talpile mele,ma departez tot mai tare de soare.
sper sa ma tina bronzul pana urc inapoi_o sa fie tare greu
si cu cat ma afund mai tare,ma innegresc si,uitandu-ma la mainile si talpile mele atat de negre,ma gandesc ca pot sa ma afund cat de mult vreau_imi ajunge atata bronz pentru orice urcare.
e foarte trist ca nu am niciodata atata vointa incat sa zic :trebuie sa urc incontinuu pe muntele asta,am prea mult gol negru de la flacarile subsolului incat sa fie vreodata deajuns si sa ma pot odihni pe stanca_intotdeauna ma opresc langa o prapastie,gata sa sar si sa fac un tunel cu talpile-mi grele de cer

2006-07-12T14:11:00.000-07:00

gol si purici de televizor.
ca un X si O de lemn cu bile rosii si negre.
daca iti uiti privirea in el,bilele de amesteca si iese o culoare tare ciudata careia nu poti sa-i zici grena,pentru ca nimeni nu stie definitia "grenaului".
tii minte ce simplu era definit "nimicul"in never ending story?
azi aflam ca nu exista "nimic"_nenorocitele alea de organisme microscopice,celule,nuclei,citoplasma.
si daca zic ca nu ma gandesc la nimic,tot nu ma crede nimeni,ca zic ca am gandit ca trebuie sa zic ceva.
nu pe poti intelege cu ei.
io sunt cu bilele negre.
hai sa ne definim doar noi culoarea aia

2006-07-12T13:46:00.000-07:00

dependenta mea de fetze frumoase imi macina mintea care daca intr-o zi nu primeste de la retina semnalul apropietii unei astfel de fetze erupe intern cu lava calda,sarata si transparenta care isi impune sa nu iasa afara.si atunci presiunea e si mai mare.
cand ma lovesc dimineata la unul din cele 6 degete de la picioare stiu ca urmeaza sa le strivesc si pe celelalte.
o zi fara o fatza frumoasa e o zi in care mi se taie cele 12 degete de la picioare si cate 3 de la fiecare mana...lipsa celor 3 degete de la mana dreapta e cel mai mare handicap,caci nu creierul controleaza ci ele..tot
azi sunt in imposibilitatea de a vedea caci mi-am taiat toate degetele nevazand nimic care sa zambeasca
degeaba stau in fata oglinzii_imaginea e neagra
ochii din oglinda ce vad?poate pot sa-i ascult cu cioturile mele

2006-07-04T15:43:00.001-07:00

cineva drag mi-a spus candva ca se bucura ca acum ma cunoaste mai bine
m-a vazut mancand un grapefruit

de la geamurile mele nu se vad stelele
nici luna
pentru ca n-am nevoie de ele.
imi place fumul de la degetele mele arse
caci imi impaienjeneste ochii
si par ca reflect stelele.
NU.
ei se inunda de fericire
ca rontai mere

2006-07-04T15:43:00.000-07:00

pentru mancatorii de mere

cum schimbam sutiene cu fetele din generala in tabere
simt si acum nevoia de imprumuturi.
merele altora sunt mai rosii decat ale mele
si le imprumut odata cu loviturile lor
intorcand toti obrajii
pe care de la un timp nu mai pot sa-i numar
muscand cu gurile goale
carnea traumatizata
pe care o ingrop in castele de nisip
alaturi de fructele coapte acumulate
pe care nu le mai pot da inapoi.
merele mele verzi s-au inrosit si ele.
dar nu se mai gasesc fraieri ca mine
sa ia fiecare chilipir prea copt,viitor putred.

2006-07-03T03:07:00.000-07:00

cand vezi un paianjen mic,inofensiv in iarba in parc trecand pe langa tine fara nici o intentie de atac,ce faci?

eu il strivesc_si daca scapa nevatamat la prima mea incercare,la a doua sunt inarmata cu mai multa ura desi ma gandesc in momentul ala ca n-are nici un sens ce fac pentru ca el oricum nu mi-ar fi facut nimic.

la furnici e la fel,ca prea sunt mai mult decat destule.si la albine ca nu ma lasa pe mine sa ma plimb nestingherita prin stupina si parca m-au mai si intepat unele cand eram mica.
la pisoi nu mai vorbesc_cu mine invata sa zboare
si la caini,da cainii sunt prosti si se intorc mereu_ei cred ca ma joc...
si la oamenii pe care nu-i cunosc
si la oamenii pe care nu-i suport
si la oamenii pe care ii tolerez...
si la oameni ma pricep cel mai bine_adica daca tot le gasesc calcaiul,de ce sa nu il zgarii putin?

in schimb,plang dupa ce calc pe melci_mi se surpa diafragma cand aud cochilia trosnind si ma rog sa fi fost o coaja de nuca.
dar nu de mila mercului,de scarba ca m-am atins de trupul lui moale si lipicios.
caci dupa,cand ma spal ,ma spal si pe fata si singurul sentiment rezistent la apa e mandria ca eu,fiinta superioara,am rezistat impactului si talpa mea de zeu si-a exercitat puterea.

ce scarba mi-e de zeul care mi-a dat talpa lui sa o port mai departe prin lume

oare ar fi bine sa merg intr-un singur picior?celalalt,evident...

2006-06-28T14:03:00.000-07:00

undeva la 283 de km distanta spre nord se afla un mar care face mere mici,verzi si dulci o data la 2 ani.
anul asta e ultimul in care il mai vede.
stiu ca si-ar dori mult sa fie anul in care face mere.
undeva la 283 de km distanta spre nord cineva citea despre melchiade si rebecca in masina galbena sub un nuc batran jumate uscat unde se ascundea de albinele care simteau ca are miere pe ea si veneau sa o intepe.
atunci ii era frica de ele,de intepetura,de faptul ca n-o sa gaseasca la timp patrunjel sa puna pe marea rana.
ce n-ar da acum sa mai tipe o data "angela" si sa vina la ea insasi albina pe care o cheama "angela"?
si sa se ude la fantana pentru ca n-a stiut niciodata sa care apa si s-a complacut in starea asta,ca era rece si isi mai racorea talpile pe drum.
si sa vada privirile abatute dar linistite ale oamenilor cand vin de la camp.
n-a mers niciodata cu caruta.
copiii ceilalti care se jucau in drum se urcau in orice caruta trecea,dar ea isi chema prietenii in curte unde nu era praf si pe unde nu treceau tractoare si nici vacile cand veneau de la pascut_ala era momentul culminant:se urca pe gard si se uita la cei care treceau cu o privire preocupata parand ca isi asteapta si ea vaca de la camp_o vaca atat de desteapta incat nu trebuie ghidata spre casa,dar intarzie pentru ca se scarpina de fiecare pom pe care il intalneste.
dar ea n-avea vaca.de fapt astepta sa treaca toate ca sa poata sa plece la oras cu masina fara sa o zgarie vitele cu coarnele.
cu masina galbena,care urma sa fie parcata langa masa rotunda unde se adunau babele de la bloc la barfa.
langa leaganele care scartaiau mai tare ca linistea orasului si copiii ei.
langa pompa unde se spalau covoare si bara unde se bateau inainte in fiecare dimineata.
departe de mirosul de salcam si ciresul amar
de prispa pe care se spargeau samburii de caisa
de livada de meri tarzii cu mere coapte de viermi
de randunelele care trebuiau gonite din stupina prin batai de palme

era din ce in ce mai hotarata sa ma paraseasca.
si m-a parasit.
am ramas la 283 de km la nord de ea,dar stiu ca ea inca mai spera ca falfai pe langa ea cu miros sfios de iarba taiata,fum,iezi si morminte.
nu-si mai aminteste acum mirosul de mere putrede.
pacat ca atunci il vedea doar pe el.

2006-06-14T12:08:00.000-07:00

carmen

am vrut sa folosesc un pseudonim,dar n-am gasit nici unul care sa i se potriveasca,asa ca voi fi sincera:carmen este o pustoaica de la mine din liceu_e bruneta,mereu cu aceeasi coada,mica,imbracata cu haine,cu ochelari rotunzi sau drepti...nu stiu pentru ca fac parte din fata si expresia ei.
carmen invata foarte bine,si asta se citeste pe toata faptura ei,caci daca constiinciozitatea are o forma materiala,ea o intruchipeaza.
pe carmen nu o observi pe strada,nici la scoala_am aflat de curand ca exista si ca exista in acelasi loc ca mine 6 ore pe zi 5 zile pe saptamana cand nu e vacanta de 3 ani.
insa ce e fascinant la personajul carmen e ca zambeste mereu.
carmen nu are nevoie de nimic exterior ca sa zambeasca asa,de nimeni.poate doar de o problema grea de matematica pe care a rezolvat-o mai bine decat ceilalti.
carmen nu plange daca nu e lasata la vreun concert,daca nu sta pe net,daca azi un oarecare el nu a facut nu stiu ce,daca are nevoie de un si mai oarecare el.
pe carmen o invidiez pentru ca se simte bine cu ea insasi si isi este suficienta.
e genul de liberatte pe care mi-l doresc de atata timp.
si mai e ceva..carmen stie ce vrea.de asta e senina mereu.
de ce mi-ar parea mie rau e sa nu fie asa si zambetul ei sa ascunda ceva.
inca mai sper ca exista acel ceva pe care il caut eu

2006-06-14T11:34:00.000-07:00

l-am uitat...cum pot sa uit asa repede pe cineva pe care l-am iubit?parca asa tin minte,ca l-am iubit,evident nu destul.
si e atat de trist ca imi amintesc de el doar cand trec pe langa casa lui si nu tine mai mult de 10 secunde,ca imediat ma lovesc de cineva pe strada pe care nu pot sa nu-l injur.
aaa..si cand se mai uita in ochii mei cu o usoara dezamagire si tace..e foarte dureros ca tace...nu mi-e zis niciodata cat ma iubeste,dar imi arata in fiecare zi,iar eu...tot tac,dar tacerea mea e mai tacuta decat a lui.
nu l-am mai vazut demult,n-am mai vorbit cu el de atata timp si se uita la mine cu privirea aia abatuta,incercand sa ma recupereze,dandu-mi mereu o sansa sa ma intorc.
trec des pe langa casa lui,ca sta aproape..tot e bine ca acele 10 secunde sunt dese si pline de remuscari
remuscari ca nu-i mai vorbesc
remuscari ca ii dau sperante
remuscari ca am uitat sa-l salut data trecuta
remuscari ca in urmatoarele 3 minute n-o sa ma mai gandesc la el
remuscari ca n-am scris cu majuscule
totusi sunt recunoscatoare ca azi m-am gandit putin la el
sper sa repet obiceiul,poate sa ii si zic ceva

"nu pot sa ating
cuvintele ce-ncet se sting
nu pot fi altul decat sunt
ma inspaimant
suntem toti o apa si-n pamant"

ce spuneam...nici n-au trecut 3 minute si-am uitat iar

Si acum..a se citi neomenescul cu majuscula :

L-am uitat...cum pot sa uit asa repede pe cineva pe care L-am iubit?parca asa tin minte,ca L-am iubit,evident nu destul.
si e atat de trist ca imi amintesc de El doar cand trec pe langa casa Lui si nu tine mai mult de 10 secunde,ca imediat ma lovesc de cineva pe strada pe care nu pot sa nu-l injur.
aaa..si cand se mai uita in ochii mei cu o usoara dezamagire si tace..e foarte dureros ca tace...nu mi-e zis niciodata cat ma iubeste,dar imi arata in fiecare zi,iar eu...tot tac,dar tacerea mea e mai tacuta decat a Lui.
nu L-am mai vazut demult,n-am mai vorbit cu El de atata timp si se uita la mine cu privirea aia abatuta,incercand sa ma recupereze,dandu-mi mereu o sansa sa ma intorc.
trec des pe langa casa Lui,ca sta aproape..tot e bine ca acele 10 secunde sunt dese si pline de remuscari
remuscari ca nu-i mai vorbesc
remuscari ca ii dau sperante
remuscari ca am uitat sa-L salut data trecuta
remuscari ca in urmatoarele 3 minute n-o sa ma mai gandesc la El
remuscari ca n-am scris cu prima oara majuscule
totusi sunt recunoscatoare ca azi m-am gandit putin la El
sper sa repet obiceiul,poate sa ii si zic ceva

"nu pot sa ating
cuvintele ce-ncet se sting
nu pot fi altul decat sunt
ma inspaimant
suntem toti o apa si-n pamant"

ce spuneam...nici n-au trecut 3 minute si-am uitat iar

2006-06-10T00:39:00.000-07:00

povestiri din tramvai

din statie se anunta o clatorie speciala ca de obicei:un orb la stop ma bate pe umar si intreaba"e verde,copii?".destul cat sa anticipez ca o sa am o zi proasta si trista,dar las meditatiile pentru drum asta daca am noroc sa stau jos...am si incep sa imi amplific starea,ca poate poate scriu despre asta azi si iar imi vine in minte ce mi-a zis acel fost bun prieten de-al meu ce nu mi-a gresit cu nimic decat ca m-a uitat inainte de vreme(si nici asta n-a fost vina lui)si anume ca sa ma vada pe mine nezambitoare si asa abatuta cum eram intr-o zi din maiul trecut(mai exact 20)e mai trist decat sa vada un orb care plange(deep purple_when a blind man cries)_isi foloseste ochii doar ca sa planga...
dar poezia mea e subit intrerupta de o vaicareala insuportabilaa_"va rog frumos,dati-mi si mie o mie de lei sa iau mancare la copilasi"_tipata la nesfarsit cu o disperare de care de mult nu am mai auzit in glasul cuiva si care nu poate fi redata in nici un fel:era o oarba de veo 50 de ani care ii lovea cu bastonul pe calatori ca sa constate si ei cat de nenorocita e.
in fine,ajunge la capatul tramvaiului cand mai apare un personaj feminin de vreo 20 de ani,ras in cap,care cerea 500 de lei si atat..fara cruci,fara urari de sanatate si bogatie..fara sa faca caz de starea ei,cu disperare neactoriceasca pe chip.
si tot nu era de ajuns_rasare si vanzatoarea de ziare cu care ma intalnisem si cu 2 ore mai devreme mai eliberata de greutatea gentii aleia imense si mai nerabdatoare sa plece acasa,rugandu-ne sa-i cumparam ultimul numar din averea.
intre timp in spate incep discutiile"esti tanara,du-te sa muncesti,ti-e usor cu cersitul"si vanzatoarea ii sare fetei in aparare:"aia tanara e bolnava,da baba vede la fel de bine ca mine"si altul"pai nu stiu io ca are televizor color acasa,da astia sunt prosti si ii dau o mie"si alta baba:"da de ce sa ceara in tramvai,sa se duca la ala pe care l-am ales"
"da ce,doamna,l-ai ales dumneata,ca io stiu ca dumneata nu l-ai ales"
"pai nu l-am ales"
"pai da,ca dumneata tot pe iliescu l-ai votat,mata sa le dai bani,ca asta pe care nu l-ai ales nu mai are de unde,din cauza matale care l-ai votat pe iliescu in 90"

n-am prins continuarea si am coborat din tramvai razand,ceea ce am incercat sa ma abtin sa fac si pe drum alergand.langa casa am rarit pasul"domnisoara,hai nu vii sa mananci cu mine?"-era un tigan care vindea legume la colt si lua masa in parcare.

o sa plec de acasa cu toate gandurile in forma finala,caci pe drum e imposibil:interiorul tramvaiului circula cu viteza mai mare decat metalul de deasupra

2006-06-07T02:27:00.000-07:00

nu mi s-a intamplat nimic in ultimul timp,nimic care sa ma marcheze in vreun fel_m-am bucurat si m-am enervat cu intensitati banale
am fugit de orice zilele astea

bazaltul e greu
nici un tub vertival sau macar oblic prin care sa urc

isi falfaie aripile secundele mele foarte cliseistic,cum isi falfaie toate secundele aripile

cred ca asta doare cel mai tare

n-am mai avut timp pentru mine,iar eu necesit multa atentie
ce e nevoie sa fac ca sa ma bag si pe mine in seama?

2006-06-03T02:09:00.000-07:00

sunt ganduri care nasc multe alte ganduri.
exemplu:miros de fum=>miros de magazie=>rame si lazi din magazie=>stupi=>centrifuga si sita=>albine la bidoanele cu miere=>50 de mii pt dan sa care bidoanele sus=>perdeaua care le acopera=>sacul de jucarii care era ascuns dupa perdea=>mos ene care le ia jucariile copiilor care n-au fost cuminti=>mos craciun:"de ce esti asa obraznica?"=>'replica mea:"daca asa m-am nascut eu cu obraznicia in cap?"=>baletatul meu din ajun=>criza cand am aflat ca nu exista=>costumul meu rosu de craciunita cu care l-am pacalit pe varul meu cand avea un an...=>calculator,calculator,calculator=>yahoo=>no more books=>bibliotca cu cele 2 papusi sindy=>gatul rupt al papusilor mele barbie cand nu-mi faceam ordine in camera=>dezastru...cuvantul apoteotic cu care inchei aceasta demonstratie.
sunt ganduri care ucid multele alte ganduri de dupa ele prin sufocare.ele,neurmatoarele se sufoc singure pentru ca se simt balast.
examplu:nu mai e timp.
mai e ceva de spus dupa asta?

2006-06-01T14:09:00.000-07:00

la ce imi foloseste mie sa stiu ce sunt fenolii si alcoolii si functia pentru maxim sau ordonare in c++,daca eu n-am scris ce-am avut de scris si n-am citit ce era de citit si n-am spus nimic niciodata sincer?suna banal pentru ca din pacate e mult prea cotidian,de un cotidian perfect,fara nici o eroare.
in fiecare zi oamenii mari se chinuie sa creasca omul mare din mine.
si micul print face tot posibilul sa nu lase invins...
pana cand sarpele care,vazand cat de pamanteana sunt,mi se va incolaci in jurul gleznei ca o bratara.
acum imi lipsesc radacinile,dar mi-e teama ca vor creste si ele la un moment dat si voi incepe sa pun intrebari.
vreau sa va aud pe toti spunandu-mi "la multi ani!" azi...chiar pe toti...sa-mi dati putere sa n-am nevoie de explicatii.
vreau sa ma vad mereu pe mine in cer si sa rad cu pofta.desigur,voi fi singura....voi,in cel mai bun caz,o sa zambiti.si va inteleg.
problema e cat de sincer voi rade eu.vreau o floare care sa ma gadile mereu.

2006-05-31T07:57:00.000-07:00

peste 10 ani
-n-o sa mai am voie sa ma impiedic pe strada
-n-o sa mai port ghete verzi
-n-o sa mai alerg dupa autobuz si n-o sa mai traversez pe diagonala
-n-o sa mai stau pe scari la teatru
-n-o sa mai zambesc aiurea pe strada
-n-o sa ma mai uit la familia bundy
-n-o sa ma mai port ca un mascarici
-n-o sa mai dureze machiatul 1 min,ci juma de ora
-n-o sa ma mai dau cu creion negru pe care sa-l intind dupa aia pe toata fata
-n-o sa ma mai murdaresc de rimel pe nes pentru ca ma voi da cu o gramada de fond de ten
-n-o sa mai am privirea asta de terminator cand n-o sa-mi convina ceva
-n-o sa ma mai tavalesc prin iarba cu cainele max,care nici n-o sa mai fie atunci
-n-o sa mai beau bere,ci bauturi colorate de fite
-o sa ma pieptan in fiecare zi
-o sa ma duc la dentist de fiecare data cand va fi nevoie
-o sa le raspund serios oamenilor
-o sa port tocuri si ciorapi lungi si o sa stau elegant picior peste picior
-o sa am geanta neagra
-o sa compostez intotdeauna biletul
Si hai sa zic ca ma obisnuiesc eu cu toate astea...doar se schimba treptat.
Insa mi-e frica ca peste 10 ani toate astea o sa-mi intre in sange si ma voi trezi in fiecare dimineata fara regret cu o ora mai devreme ca sa imi pun actele in geanta,sa ma pieptan atent,sa imi pun masca aia pe care o voi considera salvatoare pe fata si sa merg agale spre statie sau masina,ceea ce ar fi si mai grav,pentru ca stiuca nici atunci nu i-as injura pe soferii care m-ar claxona pentru simpla mea conditie de femeie la volan...
nu ma gandesc
nu ma gandesc
nu ma gandesc
nu ma gandesc ca peste 10 ani ceea ce numesc acum autocenzura si lipsa libertatii de exprimare a minelui va fi un foarte firesc si singurul mod de viata...
NU vreau geanta!!!

2006-05-27T15:20:00.000-07:00

mainile mele ce pana acum se atrageau
ca doi poli magnetici
si se uneau in rugaciune
acum nu se mai pot apropia.
mizeria celeilalte le arde
mai mult decat cotidianul negru de sub unghie.
si se resping atat de tare
incat ajung in pozitia in care a ajuns omul,
dar in care nu ajunge orice om.
si toate astea pentru ca incearca sa se gaseasca
in spatele ochiului,
fara sa stie ca ochiul nu are fata sau spate.
nord sau sud.
doar est si vest.
asta e toata orientarea lui.
in rest e pretutindeni.
oricum,spatele meu e deformat
si mainile nu s-ar fi putut atinge in apa.

2006-05-27T00:52:00.000-07:00

in fiecare zi mai aflu ceva despre mine..ceva ce nu tin neaparat sa aflu penrtu ca mi-e pur si simplu frica...
ieri am aflat ca traiesc intr-o bula transparenta,colorata neuniform,din material plastic, ce se deformeaza elastic la contactul cu lumea.
bula este semipermeabila:
-umanul nu poate trece prin ea
-trece materialul brut:mort sau aproape mort
ce ma contrariaza este ca ma simt bine asa protejata si ca stiu ca nu as vrea sub nici un pret sa sparg bula pentru ca obisnuita cu ea m-as pierde repede,m-asa sparge imediat dupa ea.
insa daca m-as mai naste o data,as vrea totusi sa stiu cum e sa traiesti fara folie de siguranta.poate asa nu i-as simti lipsa si as savura cum mananca din maruntaiele mele virusii umani.insa,daca ei ar musca acum ar fi fatal caci nu am crescut odata cu durerea

2006-05-27T00:46:00.000-07:00

lumea mea se prabuseste si de reconstruieste cu o viteza uimitoare:azi,ca in fiecre sambata,am venit acasa la ora 10 cu tramvaiul_m-am asezat pe cele 3 scaune din fata:cate un eu pe fiecare
-eul entuziast,care isi balanganea picioarele incaltate cu ghete verzi si nu isi putea stapani ranjetul
-eul tiran care isi crea drame si obseva ridurile de pa gatul batranului ce cobora la bocur obor
-eul observator,care statea rezemat de spatar
o imagine obisnuita
trist a fost cand s-a aglomerat si a trebuit sa cedez doua locuri
aici e foarte riscant,pentru ca eul care domina pana trebuie sa cobor este cel care ramane pe scaun.
azi am avut noroc,caci nimeni nu vroia sa stea acolo unde oscilatiile sunt cele mai mari
azi am avut noroc ca eram singura care vroia sa-si balangane picioarele in tramvai
si e pacat de ei,ca nu stiu ce pierd...

2006-05-24T03:01:00.000-07:00

de ce cutii de conserve?

mi-am tot propus sa scriu despre ele din clasa a4a cand dadeam examen la engleza si imi spuneam ca pot sa scriu despre orice...chiar si despre cutii de conserve.
si totusi,n-am scris niciodata,desi e prima tema pe care o am in minte.
menirea mea pe lumea asta,voi afla mai tarziu,este sa scriu despre cutii de conserve.si mi-e frica sa o implinesc...mi-e frica sa nu dau gres...
stiu ca o sa am o singura sansa sa scriu despre cutii de conserve_a 2a oara ideile ar fi deja vestejite...
si chiar daca ar fi perfecta prima scriere,ce as face dupa_cu ce scop m-am mai trezi dimineata cand stiu ca neintamplatul nu mai exista??
ah,imi cer scuze,e simplu:imi gasesc o noua obsesie si astept in continuare ca ea sa nu prinda forma

2006-05-23T10:44:00.000-07:00

imi e rusine de ce scriu acum

azi m-am trezit la 6:35,m-am imbracat repede,m-am gandit sa-mi iau freezby dar am uitat si am plecat dupa ce l-am pupat pe tata si l-am asigurat ca nu imi pune absenta la prima ora.
am luat autobuzul 135 dupa ce a, fugit toata intersectia,am schimbat la foisor cu 133 dupa ce am mai fugit o statie(am coborat la viteazu),am coborat la statia cu copacul albastru si iar am fugit pana la scoala...scoala...am plecat de la scoala spre green...green...am plecat din green spre casa,am mers pe jos pana la statia de 311,n-am luat 311,am mai mers pe jos pana la urmatoarea statie de 311 si iar n-am luat 311,apoi am fugit pana la statia de 311 ca sa iau 311,am coborat la iancului si iar am traversat intersectia fugind...acasa...

ma prostesc zilele astea..regresez tot fugind_ziua fuge pe langa mine doar cand nu fug eu pe langa ea_doar atunci mai simt caci bataile inimii imi accelereaza si impulsul nervos.
din pacate dureaza doar cateva fractiuni de secunda in care observ ca oamenii de pe strada privesc ciudat zambetul meu care se transforma cu fiecare incruntare intr-o expresie plana la fel ca a lor...ma adaptez_ma camuflez..am un costum special de om...ei nu stiu,numai eu stiu ca sunt...
ce sunt?am uitat...dar masca asta umana ma prinde bine...maine nu uit sa iau freezby la scoala..si nu mai fug dupa autobuz,nici spre casa...am tot timpul...

2006-05-23T10:02:00.002-07:00

micul abonat la ratb

azi am constatat ca singurul lucru dupa care alerg eu este autobuzul:niciodata dupa o persoana,niciodata dupa un caine,niciodata pentru o imagine...
autobuzul iti ofera confortul faptului ca se misca.autobuzul iti ofera o tinta dupa tinta pe care ai ales-o tu la inceput.autobuzul te da afara,oferindu-ti constiinta faptului ca o sa-si reia ciclul si nu te ajuta cu nimic intoarcerea in spatiu caci restul coordonatelor s-au schimbat.
tot adevarat este ca si persoanele,cainii si imaginile pot fi miscate,pot sa te poarte mai departe,dar asta cere timp si imblanzire,asta cere riscul de a nu stii cand o sa vrei sa cobori sau cand se vor deschide usile si un curent circular sau nu,in cel mai bun caz,te va trage afara...
autobuzul mai are o calitate:trece in fiecare zi la aceeasi ora prin aceeasi statie,neschimbat;daca face pana nu prea conteaza_o intarziere de 5 minute recuperata pana la prima statie
n-am vazut pe nimeni care sa planga ca n-a venit autobuzul,in afara de mine...
si autobuzul nici macar nu m-a imblanzit...

2006-05-22T11:37:00.000-07:00

am fost la mare_superba marea,calda si pietenoasa vama(mai putin sambata seara) ,tolerant nisipul,binevoitor soarele(intentia conteaza)
a2a zi m-a sunat mama_cum e marea,cum e vama,cum e nisipul,cum e soarele?
superba
calda si prietenoasa
tolerant
binevoitor
...simplu sau cu detalii,oricum,a urmat o intrebare:"ai vazut marea?"
"marea?da_albastra,cu valuri,rece...mare"
si am venit de la mare,cu imaginea ei inghetata pe retina si cu vocea ei in melcii culesi de sub faleza.
si cand am vazut in ce praf am ajuns acasa am realizat ca imi lipseste si ca as vrea s-o mai vad o data..ca nu m-am saturat de ea,nu m-am incarcat cu ea,n-am baut-o prin vene_mi-a ramas in ochi si in ureche,dar n-am simtit-o atat de epidermic pe cat trebuia_nu mai stiu ce textura are,ce gust are sarea,cum miros algele si pestii de la mal...
si nu mai tin minte de cand n-am mai vazut ceva cu toate organele de simt
am uitat cum e sa ma intrec cu cineva pe numarul de frunze calcate toamna pe strada...atunci stiam ca e toamna..pandeam toamna..acuma pot sa calc pe un covor de frunze si tot nu-l observ,decat daca imi ingreuneaza pasul
nu vreau sa mai cresc_o sa-mi fac codite si o sa ies afara sa ma bucur ca ninge in miezul verii cu puf de plopi..si puful o sa se lipeasca de cozile mele care se vor desface si se vor face din ce in ce mai albe..si de la puf...

2006-05-22T11:20:00.000-07:00

stari foarte ciudate in ultimul timp.de fapt c stari?doar senzatii banale:foame,sete,somn,lene,liniste...senzatia de liniste este cea mai periculoasa in special daca vine dupa o perioada mai agitata,cu alge, pentru ca te scufunzi spunandu-ti ca e poate ultima oara cand ti se intampla.astepti un soc,sa se intample odata ceva,dar nu faci nimic pentru asta,nici macar nu te gandesti de unde ar veni si unde te-ar cauta acel ceva care sa te izbeasca...
e foarte simplu sa faci pluta p mare,doar ca la un moment dat te deshidratezi si linistea in spatele caieia te-ai acuns e prea sarata.salvarea poate veni de sus sau din jurul tau.din pacate se poate intampla ca delfinii sa fie morti si leganati de valuri la mal.in pescarusi nu poti avea incredere,caci sunt par autosuficienti cu aipile lor mari (care nu te vor lua cu ele)si picioarele zdravene care iti zic ca or o sa atinga curand solul...
singurul pe care te mai poti baza atunci e bietul porumbel cu aripi mici si ochi ce nu clipesc...lui nu i-a fost niciodata nici foame,nici sete,nici somn,nici lene..linistea lui,in schimb,este existenta...

2006-05-22T10:16:00.000-07:00

in fiecare zi ma prezint cuiva...si tot in fiecare zi uit cum m-am prezentat_nu-i pot cere acelui om sa imi retina numele daca nici eu nu-l stiu.nu inteleg ce vreau sa par si de ce as vrea sa par intr-un anume fel.nu inteleg de ce imi tot schimb numele si poreclele de cand ma stiu si ma complac de fiecare data pentru putin timp intr-una din ele.
de ce fug?nu pot sa merg incet?de ce ma alung de fiecare data?
aztazi mi-am lansat o intrebare careia i-am refuzat pana acum forma mai mult sau mai putin materiala.
nu sper sa aflu curand raspunsul..ma bucur doar ca mi-am declarat batalia inceputa si mi-am facut planul:de acum incolo 10 minute pe zi o sa ma gandesc la mine_o sa-mi scriu jurnalul si proprietatile chimice care reies din jurnal si ,cand o sa numar destule zile o sa fac o medie...media as fi eu.
si totusi:noi chiar suntem noi in marea parte a timpului?eu sigur nu sunt eu cu ceilalti si cu mine nu vreau sa fiu singura.
si iar renunt la planul meu de autocunostere la numai 2 minute dupa ce l-am conceput...
asa ca,daca ne intalnim pe strada,strigati-ma cum vreti..raspund la orice nume decent si zambesc de fiecare data...